
„Nu întâmplator“, daca esti atent, gasesti simboluri yin-yang în biserica si desigur, yantre sau mandale. Micii Guenoni de la curs încep sa fie vrajiti de atâtea revelatii, ba chiar sa fie iscoditori si sa gaseasca alte „corelatii inteligente“ si asta dintr-o lipsa de cultura minimala în ceea ce priveste dogma si practica crestina.

Deturnarea se face înca de la început: Pastele si Craciunul cel putin pe vremuri se faceau cu maestrul; chiar daca se duceau la biserica, se statea cu ochii închisi si eventual în grup ca sa se simta „energiile“ pe care G le „amplifica“ si le „modula“ si le facea „accesibile“ într-o bataiala generala, spre oprobriul credinciosilor care imediat catalogau manifestarea ca fiind sectara. Cu alte cuvinte, desi mergeau la biserica, yoghinii nu se sfiau sa fie si sa se manifeste altfel decât ceilalti, într-un spirit de fronda, si gândind ca „ceilalti“ (larvarii) de fapt nu înteleg cum se face treaba „integrat divin“. Culmea afrontului public a fost în unul din anii în care Sofrozin a interpretat „Iisus pe eneagrama“ în fata la fostul CC pâna aproape de 12 în noaptea de Paste. Claudiu, fiind de fata, a indicat biserica Kretzulescu, fiind deschisa atunci pentru a merge si a participa la sarbatoare. Fiindca yoghinii trebuie sa fie altfel decât ceilalti, asa cum am mai povestit si cu o alta ocazie, Claudiu a insistat sa se faca o spirala exact în intrarea bisericii. Cum meditatia de Paste e ceva mai lunga (aproape o ora), cred ca îsi da seama toata lumea la ce s-au expus cei care totusi au facut-o. Însa acest lucru a fost considerat de catre Claudiu ca o depasire de grup, o demonstratie probabil de „forta spirituala“.
«Desfasurari tantrice» in cimitire
Reinterpretarea evenimentelor majore crestine si spiritul de fronda în participare sunt un aspect. Exista si alte aspecte interesante: meditatiile si alte „desfasurari tantrice“ din cimitire. În anumite grupuri, te depaseai daca meditai de unul singur prin cimitir. Unii nu doar bantuisera prin cimitirele din Bucuresti, dar le luasera la rând si pe cele din apropiere, unul foarte vizitat fiind cel din Tartasesti. Altii, în continuarea depasirii, îsi mai luau si consoartele cu ei. Nu mai dezvolt subiectul...
Se scria cu miere pe limba nou-nascutului
Un alt subiect interesant legat de relatia MISA-Biserica îl constituie casatoriile yoghine. În general, multi o faceau la Costinesti sau la Silvestru, în Capitala, sau... în alte biserici mai putin cunoscute. Nasii, de obicei, trebuiau sa fie ba G si... oricine altcineva, ba Claudiu si Simona, ba... Mihai Stoian si Anuta. Deci... nume sonore. În cazul în care era vorba de G, acesta oricum venea foarte târziu spre disperarea tuturor, dar mai si mintea cu privire la gradul de rudenie pe care îl avea cu „minunata“ de lânga (si care era de multe ori alta, dupa caz). Daca erau întrebati, se spunea ca sunt casatoriti. Fiindca, culmea, yoghinii mai si mor, cei apropiati citeau Bardo Thodol sau meditau în grupuri pe lânga cel dus. Daca era vorba de botez, aceeasi miscare cu nasii, care erau „casatoriti“, desi nu erau. Unii instructori care participau erau si mai inventivi si scriau mantra MPC Tara cu miere pe limba nou-nascutului (oare care mantra? Wink).
Alte secvente dintr-o biserica
Fiindca multi aveau legaturi multiple sau de alta natura, relatia yoghinului obisnuit cu un duhovnic a fost sistata (fiindca oricum acesta nu ar fi înteles). Ca urmare, biserica a fost folosita ca un cadru pentru diverse evenimente, care oricum erau reinterpretate, nu ca o institutie spirituala. De aici pâna la ideea filmelor realizate utilizând interiorul nu a fost decât un pas, îmi amintesc ca a mai fost difuzat la unul din concursurile de Miss un asemenea film, daca nu ma însel cu o biserica de lemn de data aceasta, în care protagonista intra, se ruga si iesea purtând o broboada alba, suprapus cu ce mai facea ea în particular.» (Intertitlurile ne apartin - n.n.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu